Povestea trista a unui suflet pur si nevinovat, caruia i-am putea schimba soarta cu un gand bun si un banut.

Si imi vine sa tip de durere…

Mi-e trista inima

Pentru ca nu mai esti aici,

Mi-e trist zambetul

Ca nu-mi mai spui vorbe dulci.

Mi-au secat lacrimile

Plangand in urma ta…

Mi-am pierdut speranta

Cand te-am pierdut pe tine…

Am incercat sa uit de tot,

Sa scap de focul

Ce ma mistuie pe dinauntru

Dar nu am putut opri

Inima sa bata cu putere,

Gandul sa zboare la tine,

Visul sa mi te inchine…

Iar dimineata, of ,dimineata

Pe-asternutul de matase alba

Nu ti-am vazut chipul duios…

Nu ti-am simtit rasuflarea pe buzele mele,

Nu te-am putut imbratisa

Caci erai plecat.

Am vrut sa inchid ochii

Sa-mi imaginez ca-i numai un vis urat

Dar, de fapt, eram numai eu

Trista, singura, flamanda de iubire

Dornica de-o mangaiere

Si nebuna dupa tine.

Cum sa fac sa fii iar langa mine?

Cum sa uit cand totul te cere pe tine?

Cand inima suspina

Si suflul imi dispare de-atata durere?

Cum sa te aduc iar in viata mea?

Cum? Cum?

Nici aerul ce il respir

Nu-mi mai foloseste la nimic acum…

As prefera sa fug,

Sa plec cat mai departe,

Sa las toata suferinta

Intr-o mare prapastie

Si sa incep o noua viata.

Dar fara tine nu mai sunt eu

Fara tine totul e nimic.

Nici soarele nu-l mai pot privi

Caci l-au acoperit norii.

Nici ploaia n-o mai pot simti,

Caci lacrimile mi-au inundat sufletul.

Noaptea imi e alaturi cu stelele sale,

Dar luna nu poate sa imi arate

Pe ce drum ai disparut…

Tot ce a ramas acum

E pustiu fara tine.

Nici valurile marii nu le mai aud

Ca atunci cand stateam

Si le contemplam….

Am ramas aici,

Sa te astept

Oare vei veni…?

]]> http://smileycorny.wordpress.com/2009/10/05/ai-plecat/feed/ 0 smileycorny http://smileycorny.wordpress.com/2009/10/02/un-tablou-prafuit/ http://smileycorny.wordpress.com/2009/10/02/un-tablou-prafuit/#comments Fri, 02 Oct 2009 21:25:25 +0000 smileycorny http://smileycorny.wordpress.com/?p=5 ]]> Ca un rau de munte

Rece si grabit,

Ce-si poarta drumul printre stanci

Furand tot soiul de gunoaie

La fel si zilele se duc…

Unele mai greu ca altele

Dar tot intr-o cascada

Se revarsa si se contopesc

Cu restul clipelor traite sau nu…

Ce e o zi?

O sansa pentru moment

Decisiva pe mai tarziu…

De ce nu poti opri timpul

Cand te simti fericit?

Cand lumea e a ta,

Cand nimic nu-ti poate fura zambetul

Sau cafeaua dulce

Savurata cu sufletul pereche

In roua diminetii?

De ce nu poti doar asculta

Ci judeca ceea ce nu intelegi?

De ce nu poti grai cu sufletul

Si ai nevoie de cuvinte

Nepotrivite deseori

Cu ceea ce simti?

De ce nu te poti multumi

Cu un sincer raspuns

La o intrebare multipla?

De ce nu poti lua lucrurile

Asa cum sunt date

Ci vrei o schimbare?

De ce exista reguli

Si limte universale?

Oare nu era infinit

Acest straniu univers?

Oare nu toti traim

Aceeasi soarta

Pictata in diverse nuante?

Si, totusi, vrei a crede

Ca ai un loc al tau

Special si unic

Din acest necunoscut

Ce-ti pretinde fiecare

Moment al existentei…

Cum sa renunti sa visezi

Cand esti atat de liber facand-o?

Cum sa-i uiti pe cei

Care ti-au furat

Un colt de suflet

Si ti-au daruit

Picuri de rai?

Cum sa le arati altora

Ca ti-au distrus speranta

Si-au sadit regretul?

Cum sa mai fii totusi tu?

Toate te vor sculpta

Si vor oferi acestei nemiloase lumi

Un alt suflet si o alta fiinta

Intr-un tablou valoros

Dar prafuit pe interior.